Gata, visul frumos s-a terminat, ne-am pus pe drum si pana pe Valea Oltului n-am oprit decat o data in Sibiu. Toate-s bune, totul ok, sincer sa fiu de-abia asteptam sa dormim in patul nostru…
Daca ati aruncat cate un ochi si pe aici din cand in cand va multumim ca ati fost alaturi de noi, poate data viitoare mergem toti intr-o plimbare din asta (bine, nu toti in aceeasi masina in Citroen C-Crosser intra doar 7 oameni ).
Dap, unul dintre locurile “clasice” din Viena, Donauturm. Mot-cocot in varf sunt doua baruri/restaurante, cel de jos mai pe genul rustic, cel de sus ceva mai classy (dar nimic deosebit) – la 165 de metri (aprox. ca nu-mi aduc aminte clar care este inaltimea la care e cocotat fiecare dintre ele). Bine, turnul are 265 de metri dar pana la 170 au acces muritorii…
Panorama este superba, mult mai spectaculoasa decat la UFO Tower din Bratislava, cele doua restaurante se rotesc incet in jurul axei si poti vedea, in timp ce indesi cate-ceva in stomac, toata Viena.
Eu am fost si ziua dar mai spectaculos mi se pare seara, asa ca am bagat o vizita si acolo.
Avand in vedere ca e loc frecventat asiduu de turisti sunt locuri de parcare destule, nu trebuie sa-ti faci griji pe tema asta. A, si sunt moka…
Urcarea in turn costa fix 5,9 euro de persoana, restaurantele nu sunt scumpe dar nici ca la Bistro Gara de Nord nu costa… Atentie ca la restaurantul de sus iti trebuie rezervare!
Si inca doua poze…
Trezeala devreme si la treaba! Mi-era dor de Hofburg si am tras o plimbare pe-acolo. Citroen-ul in parcare si ia-o la pas frumos, intai prin preajma (de gura celorlalti am vizitat din nou Sisi Museum) si apoi pe Parkring… de nebuni. Frig si vant dar pregateala de-acasa scuteste deranjul de pe teren, asa ca plimbarea s-a prelungit destul de mult. Dupa atatea degustari culturale ni s-a facut pofta sa mai vedem ceva cultural si inaltator sufleteste… stiam ca la Belvedere e o expozitie superba a lui Gustav Klimt (stiam ca e si parcare pe langa) si am decis sa dam o fuga pana acolo, cum iesise si soarele poate mai prindeam si putin bronz prin curte…
La intoarcerea spre masina insa… am oprit putin la Ring-Galleries si toata pofta de cultura s-a dus pe apa Dunarii, am ajuns la masina, am bagat in navigatie destinatia pacatului – SCS (Shopping City Sud) si acolo am esuat tot restul zilei…
Dupa ce m-am ratacit acum 3 ani in SCS am invatat o poanta: dupa ce parchez fac o poza cu numarul intrarii in fata careia am lasat masina, sa n-ajung sa chem toata politia din Viena ca mi-au rapit hotomanii masina…
Nu-i rau, deja ne-am stabilit o rutina, in afara de problema cu navigatia (va povestesc ceva mai tarziu) ne-am acomodat repede si deja ne miscam relaxati prin Viena.
C-Crosser-ul, chiar daca poate parea masiv, se descurca de minune, v-as povesti mai multe despre el dar… nu au fost evenimente ca sa am ce sa spun si decat sa-l laud in gol mai bine-o las asa.
Ne-am prins ca pe Parkring se poate parca intre anumite ore si in anumite zone si am mai scapat de stresul cu parcarile, vremea tine cu noi (ok, frig si bate vantul dar ce-ai vrea?! E decembrie…) asa ca toate se intampla cum ne doream.
Poza este facuta pe Parkring, in dup-amiaza asta, cand ne-am intors de la plimbare.
Am facut din Bucuresti si pana in Viena 14 ore, chiar bine. Nu va buluciti sa-mi spuneti ca se poate mai repede, va cred. Dar va zic si eu ca se poate si mai mort decat viu, si ies mai bine la scor…
Revenind, drumul perfect, pe alocuri zapada si ceva polei, uneori mazga destul de urata dar… coafura rezista, gumele de iarna isi fac treaba si… da, recunosc, am fost lenes si am mers pe AWD / 4×4 high / 4×4 auto sau cum vreti sa-i spuneti. Da, tot drumul, am plecat in vacanta si nu am chef de vreo patanie, mi-e mai relaxant s-o las sa traga cu toate patru decat sa fiu atent tot timpul la subviratorul ce caracterizeaza tractiunea (ca ne pricepem si nu spunem tractiune-fata si tractiune-spate, e contradictie in terminologie) sau la vreo portiune marsava de polei la prag de seara in mijlocul padurii…
Si cat timp consumul aratat de computer a fost de 9,5l/100km… eu sunt multumit. O sa calculez clar consumul, cand fac toate calculele (inclusiv pe segmentele de drum) le pun sa le vedeti si voi.
Deci, ca si concluzie… am ajuns cu bine! Maine poate un Hofburg, poate un Ratthaus, poate un SCS… vedem!
Noapte buna!
Navigatia asta de-am luat-o cu noi in Sibiu (apropos, merci Doamnei de m-a luat de mana si m-a impins in fata la casa cand m-a vazut cu un singur produs in mana!) ne-a luat pe un drum ciudat, eu eram obisnuit ca dupa ce am trecut de vama pe la Turnu s-o iau spre Mako dar navigatia nu-si-nu!
Am luat rovigneta pe 10 zile si hai cu avant!
Asa ca am mers de gura ei si (recunosc, cu emotii) mi-am dat seama ca am ramas fara motorina in mijlocul “nicaieri”-iului dar decat sa ne intoarcem am mers asa mai la pas pana la ultima picatura.
Pana la urma am ajuns la un Tesco si am alimentat, plecam mai departe…
Mai scumpa motorina decat la noi… dar consumul nu a trecut de 9,5 la suta, deci e pace!
Am mancat ceva aiurea si mi-au iesit niste blande, trebuie licori si pilule. Ne-am abatut de la drum si am intrat in Arad. O sa iesim din tara pe la Turnu, asa ca ocolul nu e mare.
Oricum, inainte de Sibiu m-am gandit sa testez si eu navigatia (pe Dell Axim X5) si mi-am dat seama ca receptorul GPS este decedat/mort/kaput/finish, asa ca am oprit la Metro si am cumparat o Ioana (ca pe Marcel nu-l suport!).
Daca tot nu cunosteam catedrala asta am tras si-o poza si… mai departe la drum!
Pana acum am alimentat o singura data, pe A1. Mai e ceva motorinen dar nu foarte mult.
