De cand ma stiu am fost atras de masini. Mari, mici, roadstere sau jeep-uri, camioane sau tractoare, ce avea combustie si se misca de pe loc… ma fascina!
In timp am mai eliminat unele dintre ele, am ajuns – hai sa spunem asa mai pompos – sa rafinez gusturile.
E, in toata perioada asta mi-am petrecut o buna parte din timp in service-uri auto. Mari sau mici, service-urile unor reprezentante straine sau locale, ateliere in spatele blocului sau monstri cu 30 de rampe. Si-acum mi-aduc aminte de perioada Dacia (3 etape, Dacia 1310 Break si 2x Dacia 1410 Berlina) cand stateam la Auto Marcus Grup mai mult decat mecanicii angajati.
Apoi au urmat alte table si alte service-uri.
Ce-am invatat in toata perioada aia?
1. Masinile se strica. Oricum ai face, oricum le-ai conduce, la un moment dat o masina se strica.
2. In functie de ce faci cu tabla, ea se va strica mai repede sau mai tarziu.
Acest post vine ca urmare a spam-ului (un comentariu pe o tema ajunge, cand sunt 10 deja se numeste spam) pe tema fiabilitatii masinii cunoscute comercial ca Citroen C-Crosser. In fapt, un domn spune ca i s-a topit ambreiajul.
Acum, avand in spate ani intregi de stat prin service-uri, nu am cum sa nu-mi aduc aminte de situatii identice cand clientii veneau plini de spume ca s-a stricat masina si ca nu mai misca, si dupa ce mecanicii se uitau si dadeau verdict “ambreiaj suprasolicitat” se lasa cu un scandal monstru pentru ca garantia nu acoperea si consumabila asta.
Exemple? Mitsubishi Outlander, proprietarul a vrut sa suie o rampa sanatoasa si cand a ajuns sus a constatat ca e cel mai mare producator de fum din judet. Verdict la service? Ambreiaj distrus, nu se repara in garantie.
Opel Omega, soferul s-a apucat sa traga o remorca cat toate zilele, dupa cateva zeci de km a ramas in pana. Ambreiaj la revedere, nu se repara in garantie.
Ceva recent, Nissan Qashqai (numele vine de la un oras portughez dar nu stiu, nu vreau sa stiu, nu ma intereseaza cum se scrie corect, de cand am auzit cum se numeste eu ii spun Nissan-ul ala cu nume de scuter chinezesc) la Kazeeboo pe plaja (Navodari). S-a jucat cu el cat s-ajucat, s-a afundat in nisip, a pus burta pe pamant si a invartit rotile in gol pana mirosea a ambreiaj pana in Vama Veche. Evident ca a trebuit sa fie tarat de-acolo si nu a mai putut face nimic cu el, platforma si service…
Acum, sa revenim la Citroen C-Crosser si problema de care tot spune respectivul domn in comentarii. Nu stau acum sa fac o lista cu subansamblele care intra in componenta sistemului de propulsie / transmisie al acestui utilaj, ce este insa clar… e ca in functie de ce-i faci, se va rupe mai devreme sau mai tarziu.
Acest blog nu este unul oficial Citroen, este blogul unui posesor de Citroen C-Crosser si atat. Aici scriu despre masina, despre cum se comporta, despre ce si cum face. Nu fac bani cu el (cu blogul), si mai mult, nu este sponsorizat de catre Citroen Romania sau de vreun dealer Citroen. Stiluri de abordare de genul “dragilor” nu fac decat sa imi dea un imbold sa apas tasta “delete”, nici gand de vreun dialog frumos.
Sa revenim la problema… ambreiajul este:
1. gandit ca piesa tampon la solicitari care ar putea afecta transmisia. El preia suprasolicitarile si este calibrat in asa fel incat, la o forta prea mare, sa cedeze pentru a nu se rupe cutia, diferentialul, s.a.m.d.
2. piesa consumabila; in toate cartile de garantie scrie mare ca piesele consumabile nu sunt acoperite de garantie; pana si in cazul garantiilor “din bara in bara” de X ani, se specifica faptul ca sunt piese ca ambreiajul, placutele de frana, si uneori si amortizoarele, ce nu intra sub incidenta respectivei garantii.
Si, ca si experienta dobandita in anii de off road (am si un Pajero Sport 3L V6 24v din 2000 dotat cu mai multe randuri de gume cu care ies destul de des impreuna cu cun club de off-road pe dealuri, munti si vai), daca se rupe orice altceva poti da vina pe masina. Daca insa a decedat ambreiajul… e vina ta, caci ai tras prea tare de el. Si asta vorbind de masini in mare parte preparate pentru off-road.
Vorbind insa de un SUV, SAV, sau cum vreti sa-i spunem, gandit pentru strada in mare parte, daca il luam, il punem cu burta pe pamant/nisip, si invartim la roti pana ni se acreste… nu ne putem supara ca a cedat.
Acum, in plan personal, inteleg frustrarea si supararea unui posesor de masina noua, masina care a cedat. Dar, si “dar”-ul este mare, trebuie sa vedem si ce am facut cu ea ca sa se rupa, sa vedem si pentru ce este gandita masina, sa vedem si cat ne pricepem sa conducem in off-road.
Apropos, cel mai recent drum in off-road l-am facut cu C-Crosser-ul la Miercurea Ciuc, impreuna cu doua Pajero Clasic, un Suzuki Vitara, un Wrangler Rubicon si un SSang Yong (primele 4 preparate), pe zapada. Ssang Yong-ul a cedat dupa 2 ore de mers prin niste sleauri si cotloane de neinchipuit (da, ambreiajul), restul grupului a ajuns la cabana din varf fara nici un fel de probleme.
Si tot ca paranteza pe marginea posibilitatilor C-Crosser-ului, daca cineva cunoaste Straja (Valea Jiului), am urcat cu el in iarna asta pentru a duce motorina pentru rattrack pana la ultimul stalp al teleski-ului de pe Valea Soarelui. Totusi, nu o plimbare in parc…
Cat despre tras… trag cu el remorca de motociclete, cea de barca sau toata rulota fara nici un fel de emotie. Daca dozezi efortul din pedala, daca setezi cum trebuie diff-ul (in functie de ce faci cu masina), nu sunt sanse sa nenorocesti ambreiajul.
Deci, pana la urma conteaza si ce facem cu masina, cum stim sa mergem, nu numai masina in sine.
